În Țara Românească, un rol foarte important În dezvoltarea Învățământului l-au avut mânăstirile și bisericile de la sate. Baia de Aramă a avut din acest punct de vedere privilegiul că se afla doar la 15 km de una dintre cele mai importante ctitorii de aici: Mânăstirea Tismana, pe lângă care a funcționat una din primele școli.

La fel s-a Întâmplat și la Baia de Aramă unde exista pe vremuri un schit și În timpul lui Brâncoveanu (1699-1703) a fost construită În stilul specific brâncovenesc o biserică, la poalele cornetului. La puțin timp după ce fusese construită, biserica a devenit mânăstire și a fost Închinată În muntele Athos, mânăstirii Hilandar. Deși nu avem prea multe mărturii, nașterea Învățământului În Baia de Aramă trebuie legată de existența acestei mânăstiri precum și de existența unor familii boierești cum a fost familia Hergoților care manifestau tot interesul ca să-și Învețe copiii carte folosind chiar dascălii particulari. Asemenea școli funcționau În județul Mehedinți Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (Cerneț-1792), Însă mișcarea de renaștere a culturii și a Învățământului românesc a apărut abia la Începutul secolului al XIX-lea, după revoluția lui Tudor Vladimirescu. Acum, prin Regulamentul Organic, se consfințește organizarea și deschiderea școlilor naționale.

În această perioadă și la Baia de Aramă funcționa un Învățământ particular sub Îndrumarea dascălului ardelean Ioan Șchiopu, care credem că a fost și primul dascăl din acest târg:

„Prima școală particulară din Baia de Aramă este deschisă de ardeleanul I. Șchiopu În anul 1830, dascăl care se pare că a avut un rol important În organizarea Învățământului și În alte localități din nordul Olteniei” (Arhitectura și sistematizarea rurală În județul Mehedinți, București, p. 110).

Cu acest dascăl a Învățat carte și unul dintre Hârgoți, așa cum menționează Jenica Spineanu În cronica acestei familii: „Studiile și le-a inceput la 7 ani, făcând 4 clase primare la Baia de Aramă, Învățând carte cu Ioan Șchiopu care fugise din Transilvania. După terminarea școlii a fost trimis la Craiova unde a absolvit gimnaziul și vorbea bine limba greacă și citea literele slavone„, (J. Spineanu, Cronica familiei Hergot, Primăria Baia, p. 18).

Aceste lucruri se petreceau În anii 1841-1845, deoarece I.A. Hergot s-a născut În anul 1834 și documentele dovedesc că până În 1845 dascălul I. Șchiopu era Încă la Baia de Aramă.

Începutul Învățământului public la sate s-a instituit În toată Țara Românească În anul 1838. Acum din Plaiul Cloșani și din Plasa Baia sunt trimiși În capitala de județ (Cerneț) „candidați de Învățători” recrutați din rândurile copiilor de preoți, țârcovnici sau țărani.

Plasa Baia are 62 de sate, 58 de candidați și 1436 școlari. Abia În anul 1863/1864 V.A. Urechia consemnează „existența unei școli sătești la Baia de Aramă al cărei Învățător era Mih. Piciu” (V.A. Urechia, A.I.P, p. 188).

Această școală este menționată și de Ion Ionescu de la Brad, cel care a bătut cu pasul satele mehedințene și a cărui operă rămâne o carte de referință pentru Întregul județ Mehedinți: „Școala publică din Baia de Aramă era În stare proastă. Vitele dorm Într-Însa. Invățătorul D. Mihalache Piciu este măcelar. Un preot seminarist pe lângă serviciul bisericii se ocupă și cu Învățatul copiilor În particular după obiceiul vechi de pe timpurile când, deși nu erau școli publice, românii tot Învățau carte plătind dascălii și preoții bisericilor” (I. Ionescu de la Brad, Agricultura românească În județul Mehedinți, 1868, p. 393).

Mențiunea este importantă pentru că ne confirmă existența unui Învățământ anterior În târgul Baia de Aramă. De fapt cursurile nu se desfășurau Într-o școală propriu-zisă, ci În casa de sfat, așa cum rezultă dintr-o sesizare a prefecturii: „În comuna târg Baia de Aramă nu există casă de sfat, aflându-se ocupată de școală și Învățătorul nu permite a se ține sedințe precum le-a fost obiceiul până acum” (Arh. St., Buc., Fond rural comunal, ds. 44/1861, f. 2).
Cam asta era situația școlii Înainte de venirea preotului Ion Ștefan, despre a cărui personalitate am avut mari dificultăți să adunăm câteva date. S-a descoperit o Însemnare menționată de Radu Crețeanu pe cartea bisericească „Împărțirea de grâu a Sf. Ioan Gură de Aur„, Buzău 1833, care cuprindea un fragment de autobiografie: „După ce am terminat cursul seminarului În Vâlcea, la 1864 tot acel an am venit cântăreț la această biserică, Baia și În 1865 căsătorindu-mă, m-am făcut locuitorul de Baia. La 1866, preot Damaschin Dumitrașco a demisionat și m-am făcut preot În locu-i; la 1867 m-a numit guvernu Îngrijitoru și preut. 1869. Martie. Preut I. Ștefan” (R. Crețanu, Biserica din Baia de Aramă În M.O.,Craiova, 1959, p. 292).

Într-o monografie păstrată În manuscris la Arhivele Statului, Învățătoarea Maria Rovența, scrie despre Ion Ștefan următoarele: „În 1865 a venit la Baia tânărul seminarist Ștefan Ion care a deschis o școală particulară. În anul 1866 s-a căsătorit, iar În 1867 s-a hirotonisit. În luna decembrie s-a prezentat la concurs În orașul Craiova pentru postul de Învățător la Școala model” (M. Rovența, Monografia Băii de Aramă – manuscris, 1940, Fond revizorat școlar, p. 14).

Altă informație destul de succintă din Arhivele statului menționează că: „În 1870/1871 Școala Primară de Baieți era o școală de tip rural cu clasele I-IV. În 1890/1891 aceasta devine Școală Primară Urbană de Baieți tot cu clasele I-IV, având În anul următor 60 de Înscriși„. Această școală se pare că a fost ridicată În anul 1880.
Figura primului dascăl a fost imortalizată printr-o statuie ridicată În anul 1898 de către sculptorul C. Bălăceanu (cel care a realizat și bustul lui Tudor din fața localului poștei). Statuia a fost ridicată prin contribuția elevilor care l-au admirat, exprimându-și astfel recunoștința după cum arată inscripția: „Din partea elevilor și admiratorilor„.

Altă personalitate importanta din rândurile Învățătorilor din Baia este Nicolae N. Sârbulescu, autorul lucrării „Zavera lui Tudor” (1915), căsătorit cu Constanța Aricescu și ea Învățătoare la școala de fete.

Școala de fete a apărut după anul 1881 datorită numărului mare de eleve care au venit și din alte localități limitrofe.
În anul următor ea devine școală urbană având Înscrise 83 de eleve și fiind prevăzută cu 2 posturi. În 1901 primește titulatura de Școală Primară Urbană de Fete nr. 1, iar În 1920 denumirea va fi schimbată adăugându-i-se titulatura „Virginia” până la fuziunea cu școala de baieți. Școala de fete a fost construită În anul 1892 prin contribuția lui I.A. Protopopescu din Strehaia, așa cum arată placa memorială de marmură care fusese acoperită În timpul regimului comunist:

Școala Primară pentru Feciore
Virginia
Făcută de I.A. Protopopescu
Cu soția sa Maria
Anul 1882
Arhitect Ioan Petrescu

Școala era Într-adevăr un local model cuprinzând și locuința directoarei.

Pe lângă aceste două școli, la Începutul secolului s-au pus bazele și unei școli de meserii din inițiativa unui comitet local. Revizorul N.D. Spineanu raporta că: „Încă de la 22 ianuarie 1901 a Început să funcționeze o școală de meserii având 15 elevi absolvenți ai cursului primar„. Școala și-a Început activitatea cu secțiile de rotărie și lemnărie, fiind condusă de P. Livescu din Focșani. La reforma Învățământului din 1936 școala s-a transformat În Gimnaziu industrial. Această școală a manifestat atracție pentru elevi din zona rurală deoarece necesita cheltuieli materiale mai reduse.
După reforma din 1848 această școală a devenit Școala Tehnică Profesională de Baieți. Și pentru fete a existat o școală proprie Înființată tot În timpul administratorului G. Iupceanu: o școală de țesătorie care a funcționat În localul vechii cantine unde este actualmente grădinița. Și mai atractivă a fost Școala de Menaj care a funcționat Între 1825-1830 fiind condusă de Eufrosina Predescu. Această școală cuprindea trei secții: croitorie, spălătorie, bucătărie. Școala a funcționat În actuala incintă a Casei de Cultură având un rol foarte important În formarea viitoarelor gospodine. În perioada interbelică la Baia de Aramă a funcționat un gimnaziu datorită faptului că liceul „Traian” nu putea să preia toată populația școlară a județului: „În anul școlar 1922-1923 Ministerul Instrucțiuni Publice a dat 250 000 de lei pentru construirea Gimnaziului de la Baia de Aramă și 170 000 pentru terminarea școlii din aceiași localitate” (colecția de documente, doc XXIV-32 p. 25).

În anul 1922-1923 corpul profesoral era format din: P. Iorgulescu, V. Dinculescu, C. Vasiliu, Dr. H. Procopiu, Gh. Pereanu și I. Iorgulescu iar În funcția de director era Petre V Panaitiu. Cursurile funcționau după amiază În localul Școlii Primare de Băieți cu un număr de 91 de elevi Înscriși. Gimnaziul s-a desființat după ce a dat cinci promoții de absolvenți.

Unul dintre dascălii de renume a fost I. Iorgulescu poreclit Decanul, cel care a pregătit o serie de serbări prezentând corurile care constituiau o adevărată podoabă a activității didactice.

Din anul 1945 s-a creat Gimnaziul Unic iar după reforma din 1948 Școala Elementară cu două cicluri (I, II) la care s-au succedat Într-un răstimp destul de scurt următorii directori: Gheorghe Predescu, Vasile Bobic, Margareta Topciu, Lucreția Iliescu, Iulian Drăgulescu și Eleodor Popescu. Este meritul deosebit al proaspatului absolvent al Facultății de Filologie, Eleodor Popescu, care inițiaza, la 1 septembrie 1957 Înființarea Școlii Medii din Baia de Aramă. În primii ani școala a funcționat În clădirea aflată pe Valea Găinii unde se aflase mai Înainte Școala Inferioară de Meserii și unde se găsesc acum atelierele școlare.

Încă de la Început școala a avut un valoros colectiv de cadre didactice din care menționăm: Eleodor Popescu-director, Margareta Topciu, Lucreția Iliescu, Pecingine (Dogaru) Elena, Ion Andrițoiu cărora li s-au adăugat În anii următorii profesori de renume ca Nicolae Dogaru, Emil Semenescu, Petre Golumbeanu, Vasile Novac, Gheorghe Călescu și alții. După plecarea domnului profesor Eleodor Popescu În funcția de director a fost numit pentru scurt timp profesorul Ion Ștefănescu din Văieni. Apoi, un sfert de veac, În fruntea acestei școli a fost profesorul de limba și literatura română Nicolae Dogaru, un adevărat model didactic, om care s-a dăruit școlii și Învățământului din localitate. În timpul domniei sale liceul s-a bucurat de un bine meritat prestigiu scoțând generații de absolvenți din rândurile cărora s-au ridicat oameni de renume care au dus mai departe faima liceului:

• Drăgulescu Emilian, director al I.F.A., comuna Măgurele (Ilfov);
• Radu Viorel, fost decan al Facultății de Matematică Timișoara;
• Doandeș Victor;
• Morega Dan, profesor universitar, fost prefect al județului Gorj;
• Raicu Romulus, fost parlamentar și inspector școlar, profesor de istorie la Colegiul Traian;
• Samfirescu Mircea, fost inspector general adjunct la I.S.J. Mehedinți, profesor de fizică la Colegiul Traian;
• Popescu Eleodor, președinte al Inspectoratului pentru Cultură Mehedinți, inspector general, profesor de limba română;
• Dogaru Nicolae, fost director al liceului din Baia de Aramă, profesor de limba română;
• Giugiuc Constantin, fost inspector la I.S.J. Mehedinți, profesor de matematică;
• Pleșa Ion, șeful Corpului de Pompieri Drobeta Turnu Severin;
• Păunescu Horia, profesor universitar la Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București.

În perioada În care școala a devenit liceu industrial ca director a funcționat Alexandru Lazăr, profesor de matematică, Între anii 1983-1987. De atunci și până În 2008 functia de director a deținut-o fără Întrerupere domnul profesor de matematica Cornel Ploscaru.

Până În anul 1994 școala generală a funcționat ca unitate de sine stătătoare condusă de următorii directori: Raicu Cocuța, Lazăr Gheorghe, Ivășcanu Maria și Ploscaru Săndel. În această perioadă cu sprijinul unui om provenit din aceste locuri, inginerul Sabin Răuți, liceul teoretic s-a transformat În liceu industrial patronat de Ministerul Geologiei. Din anul 1997 liceul a devenit grup școlar industrial purtând numele, Constantin Brâncoveanu.

Din păcate, clădirile vechi, locațiile diferite unde elevii trebuie să Învețe (liceul, cu numai 6 săli de clase, este situat pe str. Tudor Vladimirescu tot aici ținându-se cursurile gimnaziale și Ș.A.M.; cursurile primare se desfășoară În cele 2 clădiri de lângă biserică, foste școli de băieți și fete; ateliere se află pe strada Minelor, aici efectuându-se practica) nu permit desfășurarea În condiții propice a pregătirii elevilor. În anul 2007, Grupul Școlar Industrial „Constantin Brâncoveanu” din Baia de Aramă a intrat În programul de construcție de campusuri școlare, beneficiind astfel de modernizarea actualei clădiri a liceului, de extiderea spațiului de școlarizare, construirea unui bloc de garsoniere pentru profesori și de o clădire nouă pentru atelierele școală la aceeași locație cu cea a liceului. Licitația organizată de Primaria Baia de Aramă s-a finalizat În toamna anului 2008 lucrările pentru campus Începând În 2009.

Din semestrul II al anului școlar 2007-2008 până la Începutul anului școlar 2009-2010 director al grupului școlar din localitate a fost domnul profesor de matematică Victor Stoican. Din 2009 până la Începutul anului 2021 director a fost doamna profesor doctor (biologie) Mihaela Dunărințu.

S-au realizat o parte din lucrări (reabilitare clădire liceu, reabilitare clădire internat, reabilitare cantină, construire clădire nouă ateliere școală) după care lucrările s-au oprit din lipsă de fonduri.

Lucrările au fost reluate, construindu-se clădirea nouă pentru liceu și clădire de locuinÈ›e pentre cadrele didactice.

Începând cu anul școlar 2015-2016 statutul liceului s-a schimbat În colegiu. Noua denumire a unităÈ›ii noastre este: Colegiul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” Baia de Aramă.

Din ianuarie 2021, director al unității noastre școlare este domnul profesor de matematică Ioan Cojocaru.